Hei, recunosc că de fiecare dată când auzeam pe cineva lăudând cartea albă a Bitcoin-ului ca pe o capodoperă, eu stăteam cu gura căscată – engleză complicată, termeni tehnici peste tot, clar un motiv să fug în altă direcție. Dar luna trecută, am zis să mă bag în seamă și am citit originalul de la cap la coadă. Și ce să vezi? Nu e nici pe departe un tratat academic uscat, ci mai degrabă o scrisoare obraznică de la Satoshi Nakamoto către întreaga lume: băncile, PayPal-ul ăla românesc sau Revolut-ul nostru drag, pregătiți-vă să vă căutați de lucru altundeva!

Esenta întregului document se rezumă la trei dileme pe care le avem cu toții, noi, muritorii de rând, când vine vorba de bani digitali.

1. Cum faci transferuri online fără bănci, fără să riști să fii păcălit?

În lumea reală, când îi dai unui prieten 100 de lei, banca notează tranzacția și îți scade suma din cont – simplu și sigur.

Dar pe internet, banii sunt doar șiruri de zerouri și unu ri, ușor de copiat. Cum dovedești că nu cheltui aceiași bănuți de două ori?

Soluția lui Satoshi e genial de simplă: îi bagi pe toată lumea într-un fel de foaie de calcul gigantică, unde fiecare transfer, fiecare sold rămas e scris cu litere de tipar, vizibil pentru toți. Oricine te poate verifica oricând.

Această foaie magică poartă numele de blockchain. Vrei să ștergi sau să modifici o înscriere? Trebuie să rescrii același lucru pe zeci de mii de computere din țări diferite – o misiune imposibilă, mai grea decât să convingi o bancă centrală europeană să-ți dea dreptate.

2. Cine ține evidența? Nu se face pe degeaba, nu?

Aici intervine un alt truc isteț de la Satoshi: lasă-i pe toți să se bată pentru dreptul de a nota.

A creat o problemă matematică extrem de tricky (bazată pe SHA256 hashing), iar primul care o rezolvă câștigă dreptul să adauge următoarea pagină în registru și primește ca bonus niște bitcoini proaspăt emiși, ca plată pentru efort.

Asta se numește minat de bitcoini.

Și nu e de-ajuns: dacă vrei să falsifici o înregistrare veche, trebuie să rezolvi problema asta de la pagina respectivă încolo, mai rapid decât toți ceilalți participanți onești la un loc.

Fără putere de calcul suficientă? Mai bine te conformezi. Au trecut 16 ani și încă nimeni n-a reușit – asta face sistemul atât de solid.

3. Ce facem cu utilizatorii de mobil? Nu poți cere fiecăruia să descarce sute de GB de date, nu?

Satoshi anticipase asta cu ani în urmă și a inventat două variante „lite” pentru acces ușor:

  • Noduri ușoare (SPV): păstrezi doar antetele fiecărei pagini; când vrei să verifici o tranzacție, ceri dovada de la alții – totul rezolvat în câteva secunde;
  • Arborele Merkle: comprimi mii de tranzacții dintr-o pagină într-o singură rădăcină de 32 de octeți, economisind spațiu și împiedicând orice trucaj.

Încă din 2008, gândindu-se la portofelele mobile – asta da viziune, ca un joc de șah în care lovești cu un pas înaintea adversarului.

Impresia mea după ce-am terminat de citit:

Ce face cartea albă a Bitcoin-ului atât de revoluționară nu sunt detaliile tehnice, ci felul în care distruge încrederea, cel mai scump activ al societății umane, înlocuind-o cu matematică pură.

Înainte, un transfer însemna să te rogi la bănci sau la aplicații de plată; acum, basta să ai încredere că o ecuație matematică va rămâne nerezolvabilă la nesfârșit.

În ultimii ani, majoritatea proiectelor crypto scot la înaintare volume uriașe de hârtie – grafice, formule, planuri grandioase pe sute de pagini –, dar uită să explice cum te opresc să fugi cu banii.

Satoshi, cu cele 9 pagini ale sale, a demolat intermediarii globali în plăți și a pus totul open-source. Un singur cuvânt: genial.

Așa că nu mai lăsați „nu înțeleg cartea albă” să vă sperie. Luați o versiune simplificată în română (sau aruncați o privire la harta mentală de mai jos), și în 30 de minute sunteți la curent. Odată ce pricepeți, proiectele care se laudă că „revoluționează Bitcoin-ul” vor părea fie fumuri, fie afaceri serioase – depinde ce vedeți cu ochii voștri.